|
Acţiunea piesei „Afară, faţa uşii” se petrece în Hamburg, în 1945, în Germania proaspăt ieşită din al doilea război mondial. Desfigurat trupeşte şi sufleteşte, soldatul Beckmann se întoarce acasă din Siberia, unde a fost prizonier timp de o mie de zile, pentru a descoperi că a pierdut totul: soţia, căminul, credinţele şi iluziile. Toate uşile la care bate îi sunt închise şi până şi fluviul Elba pare să îi refuze sinuciderea. Apăsat de ororile războiului, de haos, violenţă, disperare, foamete şi iraţional, el caută cu fervoare un echilibru pe care nu îl va putea găsi. El e „unul dintre aceia care se înapoiază acasă şi până la urmă nu se înapoiază totuşi acasă, fiindcă acasă înseamnă afară, în faţa uşii. Germania lor e afară, în noaptea ploioasă, pe stradă. Asta e Germania lor.” („Prolog”). Folosind mijloace expresioniste, dramaturgul german transmite un mesaj despre nevoia de speranţă, de credinţă, de iubire, despre nevoia de Dumnezeu într-o lume alienată, care şi-a pierdut orice sens ordonator.
|
|
|
Distribuţia:
Beckmann: Ioan Coman
O fată: Mariana Presecan
Bărbatul ei: Dorin Presecan
Un colonel: Eugen Ţugulea
Fiica lui: Monalisa Basarab
Directorul de cabaret: Doru Fîrte
Bătrânul: Ilie Turcu
Antreprenorul şi Un măturător de stradă: Ion Abrudan
Doamna Kramer: Elvira Platon Rîmbu
Celălalt: Alexandru Cornea
Elba: Mariana Vasile
În alte roluri: Andra Tudor, Loredana Iuga, Ofelia Fîrte
|
|