Recomandă această pagină pe:
Ideea şi realizarea unui festival naţional la Oradea a fost rodul unei fructuoase colaborări a mai multor instituţii şi oameni de cultură, toţi în egală măsură având meritul de a fi adus, prin această iniţiativă, un plus vital de creativitate în acest spaţiu teatral. Atât conducerea teatrului cât şi Inspectoratul de Cultură şi redacţia revistei Familia, au fost preocupaţi să înfiinţeze un festival naţional, fiind animaţi şi încurajaţi de Valentin Silvestru, cel care iniţiase mai multe festivaluri în România anilor 60-70-80. Când s-a pus problema tematicii festivalului, căutându-se o zonă teatrală neacoperită de celelalte festivaluri naţionale, care erau dedicate fie dramaturgiei româneşti, fie regizorului, tânărului actor sau comediei, s-a constatat că nu exista un festival destinat piesei într-un act. Se vorbise mult de spectacolul experimental, de spectacolul de studio, dar încă nu se inspectase nicăieri rolul piesei scurte în repertoriul unui teatru. Tocmai de aceea, iniţiatorii proiectului au dorit să răspundă la Oradea, în cadrul unui festival, interesului tot mai acut pe care dramaturgii, alături de regizorii marcanţi, îl manifestă pentru teatrul scurt. În calitate de director al Teatrului de Stat Oradea, Emanoil Enghel a depus Direcţiei Teatrelor din Ministerul Culturii un amplu material argumentat cultural prin care solicita iniţierea unui festival consacrat piesei într-un act. Cererea a fost acceptată, iar în 1976 istoria teatrului orădean consemnează prima ediţie a festivalului. Importante încă de la apariţia teatrului românesc, piesele scurte compuneau cu predilecţie repertoriul teatrelor ambulante şi de amatori, care se manifestau în Ardeal cu un deosebit succes, mai ales în timpul Imperiului austro-ungar. Prin intermediul festivalului Săptămâna teatrului scurt din Oradea, piesa scurtă a devenit un material repertorial demn de a fi jucat pe orice scenă, reuşind să aducă la lumină numeroase piese, scrise de nume mari ale dramaturgiei, dar nejucate niciodată. Nu în ultimă instanţă, festivalul a reuşit să impună un curent în rândul regizorilor valoroşi, încurajându-i tot mai mult să monteze piese scurte. Aceştia, participând la ediţiile competitive cu spectacole remarcabile, pe lângă prestigiul pe care l-au adus festivalului, au reuşit în cele din urmă să impună spre consacrare un gen teatral inedit. Astăzi nu există teatru sau repertoriu în care teatrul scurt să lipsească. Mai mult, prin economia sa de timp, spaţiu şi energie, acest gen pare să fie cea mai contemporană opţiune teatrală, cu atât mai mult cu cât, această formă artistică este tot mai cunoscută şi apreciată de public. Ediţia a VI-a din 1984 a promovat participarea internaţională, impunându-se definitiv ca singurul festival internaţionale de teatru scurt din Europa.
Câteva din cele mai reuşite spectacole jucate pe parcursul ediţiilor festivalului:
Strada iubirii de Angela Bocancea, regia: Alexandru Tocilescu, Teatrul Al. Davila Piteşti; Schiţe de I.L. Caragiale, regia: Alexandru Dabija, Teatrul Naţional Cluj-Napoca; Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (autor necunoscut) regia: Ion Olteanu, Teatru de Stat Oradea; Barbu Văcărescu, vânzătorul ţării de Iordache Golescu, în coupé cu Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, regia: Alexandru Tocilescu, Teatru Bulandra; Nevinovatul de Dehel Gábor, regia: Tompa Gábor, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca; Apa de Dumitru Solomon, regia: Victor Ioan Frunză, Teatrul de Stat Oradea; Actorul – spectacol de pantomimă cu un Prolog de Mircea Dinescu, spectacol susţinut de Mihai Mălaimare, Teatrul I. L. Caragiale Bucureşti; Zece hohote de râs de Tudor Popescu, regia: Alexandru Darie, Teatrul de Stat Oradea; Arta iubirii – un spectacol de Cătălina Buzoianu, interpretă Valeria Seciu, Teatrul Mic Bucureşti; Hei, oameni buni! de William Saroyan, regia: Petru Vutcărău, Teatrul Eugen Ionescu din Chişinău; Angajare de clovn de Matei Vişniec, regia: Nicolae Scarlat, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri Iaşi; Ivanca de Lucian Blaga, regia: Tudor Chirilă, Teatrul de Stat Oradea; Trupa pe butoaie – spectacol de farse, texte stabilite de Jean Variot, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză, Teatrul Naţional Târgu Mureş; Cântăreaţa cheală de Eugen Ionescu, regia: Tompa Gábor, Teatrul de Stat Maghiar din Cluj-Napoca; Voci în lumina orbitoare de Matei Vişniec, regia: Petru Vutcărău, Teatrul Eugen Ionescu Chişinău; Însemnările unui nebun, dramatizare de Ion Sapdaru după Gogol, regia: Ion Sapdaru, Teatrul Mihai Eminescu Botoşani; Lecţia de Eugen Ionescu, regia: Horaţiu Mălăele, Theatrum Mundi Bucureşti; Angajare de clovn de Matei Vişniec, regia: Pinczés István, Teatrul Studio KISS Oradea; Zile fericite de Samuel Beckett, regia: Bernd von Bomches, Teatrul German de Stat Timişoara; Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia de Matei Vişniec, regia: Petru Vutcărău, Teatrul de Stat Oradea.
|