Recomandă această pagină pe:

| Mai multe...

„Socotesc că „Menajeria de sticlă” întruneşte suficiente premise profesionist, uneori chiar inteligent valorificate, pentru a fi calificat drept un spectacol deopotrivă necesar şi bun, indubitabil justificat intrat în repertoriul Secţiei române a Teatrului de Stat din Oradea. (...) Spectacolul are meritul de a supune examenului timpului, ba chiar de a readuce în actualitate una dintre cele mai cunoscute şi mai intens jucate piese ale binecunoscutului dramaturg american postbelic Tennessee Williams. De a o face într-o montare individualizată prin însuşirea de a fi mai puţin datată decât piesa însăşi. O montare în care regizorul Chris Nedeea probează că a depăşit faza ezitărilor ce însoţesc cel mai adesea anii începutului în profesie. (...) De astă dată, directorul de scenă decupează cu grijă, cu minuţie, chiar cu pricepere sensurile şi semnele textului pe care le pune în valoare cu ajutorul necondiţionat al unor actori profesionişti, cu care e cât se poate de limpede că a stabilit relaţii de fructuos parteneriat. Seriozitatea, cenzurarea „trăsnăilor” aduse pe tapet doar de dragul luatului ochilor, evitarea teribilismelor şi încrederea dintre cei care au participat la elaborarea spectacolului au ca prim rezultat realitatea că „Menajeria de sticlă” e, indiscutabil, un spectacol de actori care prin devotamentul şi talentul lor fac astfel ca el să fie un spectacol bun. (...)
Actorul tânăr şi serios în meserie care e Richard Balint, interpretul lui Tom, este foarte bun pe durata întregii reprezentaţii, dar strălucitor în momentele non-verbale din secvenţa beţiei şi în cea în care îşi cere căznit scuze mamei sale. (...) E o bucurie pentru critic să salute debutul pe scena orădeană a unei foarte tinere actriţe, Alina Leonte, înzestrată cu talent şi sensibilitate. Ori să se observe că şi ceilalţi doi interpreţi – Suzana Macovei (Amanda Wingfield) şi Sorin Ionescu (Jim O’Connor) – au capacitatea de a cumpăni exact ponderea personajelor încredinţate, de a le aduce pe scenă bine definite, ferite de riscul de a se pierde în decor.

Mircea Morariu - "Familia"