Recomandă această pagină pe:

Situată la limita fragilă între comic şi tragic, piesa „Biloxi Blues” este cel de-al doilea act artistic al „Trilogiei lui Eugene” („Brighton Beach Memoirs”, „Biloxi Blues” şi „Broadway Bound”) scrisă de Neil Simon în jurul aceluiaşi personaj central - Eugene Morris Jerome şi urmărind diferite etape ale maturizării şi intrării sale în lume, prin relaţiile adesea conflictuale din familie, din armată, din dragoste.

Statele Unite ale Americii, 1943, al Doilea Război Mondial.
Înainte de a se lupta cu Germania sau Japonia, grupul de recruţi din care face parte şi Eugene este trimis în Biloxi, Mississippi, unde se confruntă cu primul adversar redutabil, Sergentul Toomey, responsabil cu pregătirea lor. Cruzimea, răutatea şi vulgaritatea sergentului contrazic orice logică şi orice bun-simţ, îi dezumanizează pe soldaţi şi le anihilează treptat personalităţile. Nici relaţiile din interiorul grupului de recruţi nu sunt dintre cele mai armonioase. Viaţa dusă la limita suportabilităţii şi diferenţele de clasă, religie sau educaţie dintre ei duc la hărţuiri, la conflicte mocnite sau deschise, în care visele şi demnitatea sunt pur şi simplu călcate în picioare. Piesa derulează ca un scenariu de film o serie de episoade cu tâlc: prima masă a recruţilor, falsul "furt" al celor 62 de dolari, cazul descoperirii unui homosexual printre soldaţi.

Într-un alt plan, piesa pune în discuţie atributele şi obligaţiile unui scriitor, accentuând prin aceasta caracterul semi-autobiografic al textului. Neutralitate şi observaţie pasivă sau atitudine şi implicare? Care este atitudinea cea mai proprie scriitorului în formare care este Eugene?

Piesa „Biloxi Blues” a fost pusă în scenă în regia lui Gene Saks la Teatrul Neil Simon de pe Broadway, unde, în perioada mai 1985 – iunie 1986, a înregistrat un număr de 524 de reprezentaţii. În 1985 a obţinut trei Premii Tony: pentru cea mai bună piesă, pentru cel mai bun actor (Barry Miller în rolul Arnold Epstein) şi premiul pentru regie. În 1988, scenariul a fost adaptat pentru marele ecran, unde s-a bucurat de un real succes de critică şi de public.