CRISTINA ŞCHIOPU, actriţă

Data şi locul naşterii: 10.07.1952, Bucureşti

Studii: I.A.T.C. „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1978

Căsătorită, are doi copii

Absolventă cu notă maximă a I.A.T.C. „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Cristina Şchiopu a jucat, încă din studenţie, un rol principal în filmul lui Dan Piţa: „Tănase Scatiu”. Presa a scris, atunci, cu entuziasm, despre tânăra Interpretă a rolului Tincuţa.

În 1978 a venit la Teatrul de Stat Oradea, unde, de la primele roluri, a dovedit că merită atributul de vedetă. A jucat vreme de opt-nouă ani, aproape exclusiv roluri principale. Înaltă, subţire, doar aparent fragilă, extrem de expresivă, inteligentă, cu o mare putere de concentrare, de o sensibilitate atent controlată, Cristina Şchiopu a devenit foarte curând colaboratoarea regizorului, în cel mai bun înţeles al cuvântului, părtaşă la reuşita conturării personajului încredinţat. Dotată cu un simţ aparte al scenei, fotogenică, cu o prestanţă de necontestat şi capabilă să comunice excelent cu partenerii, Cristina Şchiopu a putut întruchipa la fel de convingător roluri de comedie, de dramă şi chiar de tragedie. Ne amintim cât farmec au avut personajele Anaïs din vodevilul „Pălăria florentină” de Eugène Labiche sau Catherine, celebra Madame Sans-Gêne din comedia cu acelaşi nume, a cărei francheţe i-a siderat pe nobili, dar l-a cucerit pe Napoleon. Inteligenţa actriţei a contribuit, cu certitudine, la fina conturare a unor personaje pline de surprize şi mister în piese poliţiste ca „Joc dublu” de Robert Thomas (Françoise) sau „Capcana” de Robert Thomas (Florence). În spectacolul „Într-un parc... pe-o bancă” a jucat alături de Ion Mâinea – un recital actoricesc exemplar. Excepţională în rolul Constanzei Weber („Amadeus” de Peter Shaffer), cuceritoate, calină, tandră, jucăuşă, dar şi indiferentă, uşor iresponsabilă, infantilă – Cristina Şchiopu a jucat-o cu personalitate şi imensă iubire, într-un cuplu perfect cu Cristian Şofron. Despre rolul Momminei („Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello) s-au scris rânduri elogioase: „Cristina Şchiopu (scrie Ileana Berlogea), anulând indeciziile debutului, realizează un personaj alcătuit din mister şi din carnalitate”. În rolul Reporteriţei („Interviu” de Ecaterina Oproiu) se spune că „a fost remarcabilă”. Mircea Cornişteanu a distribuit-o în principalul rol feminin din premiera absolută „Mobilă şi durere”, în rolul Melaniei având subtilitate şi umorul de tip special, mazilian. Dezinvoltă şi fermecătoare în comedie: Liz Preston („Un week-end de adio” de Marc Sauvajon), exemplară în dramă. Sensibilă la poezie, dar şi o bună cititoare de poezie, Cristina Şchiopu a iniţiat, împreună cu secretariatul literar, un gen de spectacol de poezie şi muzică – poeţii respectivi fiind invitaţi la spectacol: Ştefan Augustin Doinaş, Mircea Dinescu, Romulus Vulpescu, Ana Blandiana, Alexandru Andriţoiu, partea muzicală fiind acoperită, elegant, de artişti remarcabili, ca pianista Dana Borşan, Tudor Gheorghe, muzician, sau trupa de jazz condusă de incomparabilul Harry Tavitian. Dramatism şi graţie a arătat actriţa în rolul dificil al Genei din spectacolul „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, rol care nu solicita resursele sale dramatice.

(Ianuarie 2010)