Transpunerea scenică a binecunoscutei poveşti scrise de Ion Creangă înfăţişează o gospodărie tipică de la ţară, condusă în chipul cel mai autoritar de mama-soacră. Rămasă văduvă de timpuriu, Aftinia alege singură soţii pentru feciorii ei, cu unicul scop de a le utiliza forţa de muncă. Cea de-a treia noră, adusă de feciorul cel mic în casă fără consult prealabil, îi vine de hac soacrei cele rele. La îndemnul ei, celelalte două nurori, trezite brusc la realitate, se răzbună crunt pentru toate relele îndurate, demonstrând, cu nelipsitul umor, că binele învinge răul, chiar dacă mijloacele folosite nu sunt dintre cele mai oneste.