Teatrul de Stat

Festivalul teatrului scurt

Descriere
Istoric
Ediția 2010

Trupa "Iosif Vulcan"

Stagiunea 2010-2011






ARHIVĂ
Actori
Spectacole
Stagiunea 1955-1956
Recomandă această pagină pe:

 
 

O SCRISOARE PIERDUTĂ - comedie în patru acte –  

 
 
  Autor: I.L.Caragiale   Data premierei: 26 noiembrie 1955    
Regia artistică: Corneliu Zdrehuş
 
 
  Scenografia: Kudelász  Károly    Costume: Hortenzia Mottl   


 
           
           
 

    Realizare majoră a lui Caragiale, comedia “O scrisoare pierdută” demonstrează, fructificând valenţele hilarului, asemeni schiţei “Telegrame”, că disputa antrenează în fapt nu diferenţe de principii ideologice, ci doar de meschine interese personale; de îndată ce acestea sunt acoperite, conflictul se aplanează.

    Intriga surprinde un eveniment în aparenţă minor, dar care e gata să clatine siguranţa tuturor: Zoe Trahanache pierde, din nebăgare de seamă, o scrisoare de amor primită de la prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu. Ajunsă în mâinile lui Nae Caţavencu prin turmentarea alegătorului anonim, scrisoarea devine obiect de şantaj. După ce agită toate spiritele, scrisoarea revine în posesia Cetăţeanului Turmentat, care, fost „împărţitor la poştie“, o restituie „andrisantului“, adică lui Zoe. Criticul Pompiliu Constantinescu apreciază în „Scrieri alese“ că „simetria clasică a intrigii e molierescă“. Există în piesă două scrisori similare: cea a lui Tipătescu către Zoe-cu sens circular şi cea a unui „becher“ de la o persoană importantă-cu sens unic. Scrisoarea devine ea însăşi o prezenţă, un obiect animat, dar şi un simbol al puterii, al imoralităţii ascunse, al conştiinţei neliniştite.

     Conflictul politic al piesei este motivat de împrejurările în care e plasată acţiunea: în anul 1883, când s-a pus problema revizuirii Constituţiei şi s-au organizat alegeri pentru deputaţi. Organizaţia locală a partidului guvernamental, prezidată de Zaharia Trahanache sprijină candidatura avocatului Tache Farfuridi. Având alături exponenţii instituţiilor cheie: prefectura-prin Ştefan Tipătescu şi poliţia-prin Ghiţă Pristanda, partida are şansa de a câştiga.  La polul opus se află grupul independent (dizident), condus de Nae Caţavencu. În final, când scrisoarea este regăsită, Caţavencu, ameninţat, după o umilitoare cădere în genunchi, recunoaşte că a plastografiat; mai mult, el este nevoit să conducă festivitatea organizată în onoarea alegerii ca deputat al lui Agamemnon Dandanache, trimis de la centru, amalgam de prostie, şiretenie şi ipocrizie.




Distribuţia:


Ştefan Tipătescu: Valentin Avrigeanu  
Agamemnon Dandanache: George Tomescu
Zaharia Trahanache: Aurel Decu
Tache Farfuridi: Ion Vîlcu
Iordache Brânzovenescu: Gheorghe V.Gheorghe
Nae Caţavencu: Constantin Simionescu
Ionescu: Alexandru Fierăscu
Popescu: Eugen Ţugulea
Ghiţă Pristanda: Mişu Vladimir
Un cetăţean turmentat: Grig Schiţcu
Zoe Trahanache: Lulu Popescu
Un  fecior, alegători, cetăţeni şi public



 
  Regia tehnică: Dalma Simionescu   Sufler: Cornelia Brezeanu      
 
Galerie foto
 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
 



 
 
 


 

 
 
 


 
 

 
 
Joomla 1.5 Templates by Joomlashack