IO, MIRCEA VOIEVOD- piesă istorică în trei acte, cu un prolog şi epilog -
Autor: Dan Tărchilă
Data premierei: 24 septembrie 1966
Regia artistică: Ion Deloreanu
Scenografia: Maria Haţeganu
Muzica: Timuş Alexandrescu
Piesa lui Dan Tărchilă nu îşi propune reconstituirea arhivistică a epocii lui Mircea cel Bătrân, evitând să înfăţişeze o suită de tablouri disparate curpinzând momentele importante ale acestei domnii. Autorul îşi concentrează atenţia asupra unui singur moment: consolidarea independenţei cucerite de Ţara Românească, asigurarea liniştii necesare prosperităţii: „Liniştea acestui pământ ne trebuie – spune Mircea. Să putem culege ce am însămânţat, să putem măcina ce am cules, să mâncăm în tihnă ce am măcinat.” Accentul cade pe calităţile de om politic, de diplomat ale lui Mircea, de care el încearcă să facă uz înaintea celor de militar. Neacceptând situaţia de mijloc între Semilună şi creştinătate, domnitorul român caută noi modalităţi de apărare prin iscusinţă diplomatică. Strădaniile sale au o reuşită vremelnică şi, semnificativ, piesa se încheie cu o nouă luptă pe care oastea lui Mircea o dă pentru apărarea ţării, sugerând nenumăratele bătălii care vor mai urma de-a lungul istoriei.
Distribuţia:
Mircea: Nicolae Toma, Eugen Ţugulea Mara: Alla Tăutu Arina: Gina Nicolae Mihail: Nicolae Barosan Vişa: Viorica Cernucan Vîlcu: Marcel Segărceanu Sin: George Pintilescu Radu: Ioan Pater Roman: Valentin Avrigeanu Vlad: Ion Abrudan Sofronie: Constantin Simionescu Pater Francisc: Vladimir Jurăscu, Gheorghe Musceleanu Călugărul: Ion Martin Musa Celebi: Jean Săndulescu Fierarul: Grig Schiţcu Ciobanul Cucu: Octavian Uleu