Afiliată teatrului politic, comedia „Dictatorul” a fost inspirată de realităţile regimului antonescian, personajul principal întruchipând atributele generale ale unui conducător absolutist, dur, demagog şi abil, dirijând un sistem social-politic nepotrivit momentului istoric. Trecând prin corupţie şi josnicie, eroul, numit vag „Primul-ministru”, ajunge chiar la crimă, dar se ascunde sub masca umanismului, a simpatiei, a înţelegerii aproapelui. În pofida încărcăturii ideatice negative, finalul piesei transmite un mesaj optimist, privind dispariţia iminentă a dictaturii şi a asupririi, o replică a personajului principal prefigurând sfârşitul tragic: „Parcă sunt condamnatul la moarte care aşteaptă să fie împuşcat!”
Distribuţia:
Premierul: Eugen Harizomenov Stan Boldur: Nicolae Barosan Principele von Wirth Langeburg: Jean Săndulescu Coty Adam: Marcel Popa Inspectorul Profir: Grig Schiţcu Principesa Soltana Ţuţubey: Simona Constantinescu Lilla: Alla Tăutu Mati: Eugenia Papaiani Gina Castriş: Olimpia Mâinea Doamna în doliu: Doina Urlăţeanu