|
În „Balconul”, autorul pune în ecuaţie morală oameni de vârste diferite, făcându-i să retrăiască istoria trecută şi să înţeleagă istoria prezentă, pentru a se confrunta între ei şi fiecare cu sine însuşi. Tatăl, David Ionescu, conducătorul unei unităţi de producţie, fost luptător comunist în ilegalitate, îşi serbează ziua de naştere, făcându-şi cu acest prilej bilanţul vieţii. Fiul, Adrian, conştiinţa vie a tinereţii lui, îi reaminteşte mereu părintelui său, sarcinile neîmplinite; îi atrage atenţia, cu duritate şi sarcasm, dar şi cu tandreţe, că adăposteşte în jurul său oameni de nimic, falşi prieteni, „molii ale socialismului”; îi reproşează uitarea: tatăl s-a îndepărtat treptat de adevăratele, înălţătoarele idealuri de luptă comunistă; caută să îl convingă că lupta dusă odinioară se continuă şi în epoca lui, în alte condiţii şi sub alte forme. Mamei, care s-a izolat de lume şi se ocupă cu sculptura în turtă dulce, Adrian îi demonstrează că egoismul este sinonim cu laşitatea. Intriga dramatică devine o mare metaforă teatrală: sub privirile neîncrezătoare ale tatălui, impostorii îl aruncă pe fiu de pe balcon, anulând astfel fervoarea sa revoluţionară, apelul său la intransigenţă şi responsabilitate. Astfel, balconul, simbol al spaţiului neutru, prelungire a liniştii şi a confortului nostru, poate deveni prin indolenţă un depozit al laşităţilor, al impurităţilor, al păcatelor şi chiar al crimei.
|
|
|
Distribuţia:
Voichiţa: Ileana Iurciuc Adrian: Mircea Constantinescu Melpomete: Radu Vaida Alex: Eugen Harizomenov Ţaporea: Radu Neag Căşină: Ion Mâinea Băşat: Ion Abrudan Stela: Doina Urlăţeanu, Alla Tăutu David: Eugen Ţugulea Rozalia: Simona Constantinescu Toderea: Marcel Popa Fana: Eugenia Papaiani
|
|