|
Preluându-şi subiectul din Cântul X al „Iliadei”, tragedia „Rhesos” se concentrează asupra figurii regelui trac care a fost, după unii cercetători, un discipol al lui Zamolxe. Piesa redă evenimentele care au culminat cu uciderea mişelească a eroului venit în ajutorul troienilor.
Piesa începe în ambianţa de incertitudine şi temeri pentru soarta cetăţii Troia. Momentul cel mai luminos este reprezentat de apariţia regelui trac, în car cu aur şi argint, care le redă troienilor încrederea în izbândă. Expediţia tracilor nu este o simplă aventură războinică, ci are raţiuni şi determinări istorice clare. Rhesos soseşte la Hector nu pentru a împărţi prada de război, ci pentru a intra neîntârziat în luptă. Nu apucă să o facă deoarece duşanii pătrund în tabără, îi descoperă cortul şi îl ucid în somn.
După cum remarcă Ioan Lazăr în „Scânteia” din 14 martie 1979, „întreaga acţiune e gândită spre a impune personalitatea regelui trac. Iată că avem nu un simplu spectacol, ci un act de restituţie bibliografică.” Autoritatea şi prestigiul eroului titular sunt puse în slubja celor ce vor pacea şi liniştea; demnitatea se conjugă cu omenia personajului, cu spiritul său de dreptate şi nu în ultimul rând cu încrederea în valorile prieteniei pentru care îşi dă chiar viaţa.
|
|
|
Distribuţia:
Hector: Ion Mâinea
Enea: Eugen Ţugulea
Dolon: Radu Vaida
Mesagerul: Ion Martin
Rhesos: Liviu Rozorea
Ulisse: Eugen Harizomenov
Diomede: Marcel Popa
Atena: Elisabeta Jar
Afrodita: Cristina Şchiopu, Mariana Neagu
Paris: Ion Abrudan
Muza: Alla Tăutu
Soldatul: Nicolae Barosan
Corifeul: Mircea Constantinescu;
Corul străjilor: Laurian Jivan, Grig Schiţcu, Marcel Segărceanu;
În figuraţie: Dimitrios Stefanidis, Lajos Török
Interpreta cântecelor: Anca Miere Chirilă
Spectacolul a fost distins cu:
-Premiul II pentru spectacol
-Premiul pentru scenografie (Eliza Popescu) la Săptămâna Teatrului Scurt, Oradea, ed.a III-a, 1979
Notă: Cu titlul Regele trac spectacol a fost transmis pe postul televiziunii naţionale
|
|