Punctul de început al comediei „Ţarul Ivan îşi schimbă meseria” este plasat în Moscova anilor 1930, context în care inginerul Timofeev inventează o rudimentară maşină a timpului, prin care îl trimite cu patru secole în trecut pe administratorul de bloc Ivan Vasilievici Bunşa. În locul său apare fiorosul şi legendarul ţar Ivan cel Groaznic. Astfel, bulversarea este totală: Bunşa se pomeneşte tot la Moscova, dar la curtea lui Ivan, în vreme ce acesta este transportat în viitor şi trebuie să înţeleagă şi să se poarte conform cu avatarurile lumii moderne. Bunşa se substituie ţarului, prilej cu care se dezvăluie adevărata sa fire tiranică; Ivan cel Groaznic, luat drept un actor plin de talent, încearcă să pună în ordine încurcăturile sentimentale ale inginerului Timofeev. Scenele comediei alternează rapid între epoci, efectul fiind aproape cinematografic. Încurcăturile şi qui-pro-quo-urile se ţin lanţ, iar comicul este accentuat de elementele moderne ale limbajului contemporan peste care se suprapun arhaisme folosite cu patru secole în urmă.

    Interesul piesei nu rezidă, însă, în deosebirile dintre cele două epoci, ci în convergenţa lor poate neaşteptată. Înrudirile se întâlnesc în calităţile oamenilor, rămase în esenţa lor aceleaşi peste veacuri, dar şi în situaţiile înfăţişate, cu caracter atemporal. Substratul parodic transformă întreaga întâmplare într-o parabolă.

    În finalul piesei – dominat de o notă lirică -, ordinea este restabilită, fiecare personaj se întoarce în epoca lui, ba mai mult, se sugerează că totul a fost numai un vis al inginerului Timofeev, dar un vis cu o mare încărcătură de idei, asociaţii şi semnificaţii.