Harizomenov Eugen

Absolvent al I.A.T.C., i-a avut dascăli într-ale teatrului pe Irina Răchiţeanu, Radu Beligan şi Ion Olteanu. Coleg de an cu Arşinel. A jucat o vreme pe scenele teatrelor din Turda, Cluj-Napoca, Baia-Mare, dar cea mai mare parte a vieţii sale artistice s-a desfăşurat la Oradea, de unde a şi plecat pentru totdeauna dintre noi. O spunem cu mare părere de rău, fiindcă a fost unul din cei mai talentaţi actori dintotdeauna ai trupei. „Îmi plac actorii – spunea el – care au o structură intelectuală solidă, care colaborează cu regizorii, actorii cu o minte brici. La care, pe lângă talentul nativ, se vede şi talentul minţii”. Inteligent, sclipitor, cu umor şi lecturi excelente, un talent evident pentru scenă, o personalitate puternică, originală, el ar fi putut ajunge numărul unu în orice teatru din România, dacă un păcătos viciu nu l-ar fi împiedicat să fie distribuit cu mai multă siguranţă în roluri principale. Destinul a voit altfel: a jucat multe roluri, şi mai mari, şi mai mici, tuturor insuflându-le personalitate artistică, frumuseţe lăuntrică, umor, dându-le ceva din bogata sa personalitate. Dar, pentru că nu de puţine ori a pus în pericol – printr-un comportament neadecvat – soarta unor reprezentaţii, a fost adesea ocolit din distribuţii, unde era limpede, locul său era greu de înlocuit. A fost actorul preferat al regizorului Alexandru Colpacci – cu care a făcut câteva roluri admirabile, în spectacole de certă valoare artistică.

Între anii 1971-2000, anul dispariţiei sale premature, Eugen Harizomenov a jucat peste o sută de roluri, într-o carieră ce s-a sfârşit, oricum, înainte de vreme. Şi-a început cariera artistică cu dreptul: a fost unul din cei mai buni, mai profunzi interpreţi ai lui Esop în spectacolul „Vulpea şi strugurii” (de Guilherme Figueiredo). Şi-a construit personajul – un gânditor autentic! – cu o inteligenţă briliantă, nelipsindu-l de umor, de căldură, de o oarecare şiretenie specifică minţilor geniale. A făcut, tot cam atunci, un Dr.Şmil (în „Apus de soare” de B.Şt.Delavrancea) care a emoţionat prin devotament şi sinceritate. Ion al său (din „Aceşti îngeri trişti” de D.R.Popescu) a cucerit unanim publicul, dar şi pe cronicarii prezenţi în sală. A creat, apoi, sub bagheta regizorală a prietenului său Colpacci, încă destule personaje memorabile: un Bufon deştept, clarvăzător, vesel dar şi plin de tristeţe în priviri (în spectacolul „Regele gol” de Evgheni Şvarţ), un de neuitat Dr.Birt – într-un dialog scăpărător cu Jean Săndulescu (în „Revolta de Caine” de Herman Wouk), apoi, un Diogene („Diogene câinele” de Dumitru Solomon), care a uimit prin complexitate şi seriozitatea abordării unui personaj dificil, cu multe faţete, ca Diogene. A avut umor sănătos, dar şi viclenie, în celebrul rol al lui Ghiţă Pristanda („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale). A construit un rol dintre cele mai bune, dându-i mult din trăsături ale unor personaje bine cunoscute de el, din lecturi, dar şi din viaţă, în Alexandru („Balconul” de D.R.Popescu), spectacol care a fost socotit un vârf al acelei stagiuni. În rolul de mare întindere – Prisâpkin (din „Ploşniţa” de Vladamiri Maiakovski) – a făcut o creaţie de zile mari. Şi tot cu Alexandru Colpacci a lucrat, filigranat, am zice, rolul lui Treplev (din „Pescăruşul” de A.P.Cehov). Un Treplev intelectual, scriitor în devenire, sensibil, frustrat, chinuit. Minunat. În „Ţarul Ivan...” de Mihail Bulgakov a găsit foarte multe trăsături specifice ruşilor de o anume condiţie, construind, migălos, un Miloslavski, hoţ plin de surprize, original şi de mare haz. În rolul revoluţionarului Lunz din superbul spectacol „Spre stele” de Leonid Andreev, a fost revoltat cu măsură, dar şi plin de tristeţe pentru câte idealuri mor în revoluţii...

Cu Sergiu Savin a lucrat, poate mai puţin, dar şi-a înscris în fişa artistică, câteva roluri memorabile, atât în registrul dramatic, cât şi în cel comic: un Giorgetto („Vicleniile dragostei” de G.M.Cecchi) sau un Gropar şi un Comandor de un haz teribil (în „Porunca a şaptea” de Dario Fo), un Zanni Traffichino irezistibil (în comedia „Fontana Trtevi” de G.L.Bernini), dar a fost şi un Vlad II misterios (elogiile spectacolului datorându-se şi lui), în unanim apreciatul spectacol „Casa evantai” (de Marin Sorescu), şi puternic, plin de energie şef de oşti (Maercius şi Marcus, în spectacolul coupé „Frumoasele sabine – Calul în senat” de Leonid Andreev), dar şi un viclean şi imprevizibil Goldberg (în „Aniversarea” de Harold Pinter). În „cuplu contrapunctat cu George Voinese, Eugen Harizomenov execută o paradialectică inteligentă, frizând absurdul” (scrie cronicarul în România literară). A fost un Premier senzaţional, ipocrit şi pervers, şi plin de neprevăzut în „Dictatorul” de Al.Kiriţescu. A jucat, cu acelaşi aplomb şi cu egală dăruire, personaje de dramă sau comedie, roluri mari sau episodice, pentru că a fost un profesionist autentic, împiedicat, doar de păcătosul alcool, să ajungă un adevărat maestru.

Cu regia nu a cochetat – efectiv a avut capacitatea şi darul pedagogic să lucreze cu colegii, să le îndrume paşii pe scenă. A făcut numeroase asistenţe de regie (la „Apus de soare”, la „Casa evantai”, la „Vicleniile dragostei”, la „Titanic vals” etc.). A semnat regia unor spectacole – la unele semnând şi traducerea pieselor („Nebunele vacanţe...” de Carolyn Green), şi jucând Higgins – plin de umor, inteligent, un răsfăţat al doamnelor – (în „Pygmalion” de G.B.Shaw), „Omul care a văzut moartea” (de Horia Lovinescu), „Tata, fata şi trei crai” (de B.P.Haşdeu), „Un yankeu la Curtea regelui Arthur” (de Mark Twain).

A fost şi unul din actorii apreciaţi de Alexandru Darie. În „Jolly Joker” a interpretat trei personaje pitoreşti, cu simţ al măsurii şi dându-le identităţi diferite. Cu Laurian Oniga s-a aventurat să creioneze un Spiridon–Caragiale cum nu se mai făcuse, original, chiar dacă a fost contestat vehement de unii critici („O noapte furtunoasă”). A fost un Ianke de o veselie debordantă („Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa). A fost un partener egal cu marii actori invitaţi (Radu Beligan, Marin Moraru, Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, Octavian Cotescu, Tamara Buciuceanu, etc.) în „Parada vedetelor” sau în alte spectacole.

N-a lipsit din specolele de poezie, recitalurile devenite tradiţionale la Teatrul din Oradea: spectacolele Eminescu, Mircea Dinescu, Al.Andriţoiu, Romulus Vulpescu, etc., şi, de asemenea, în spectacole de revistă şi cabarete.

A jucat personaje pline de demnitate, importante, a întruchipat personalităţi cunoscute din istorie, sau personaje pitoreşti, unice în felul lor, în piesele prietenului său, dramaturgul Mircea Bradu: Vataul („Noapte albă”), Frizerul („Satul blestemat”), Mehmed („Vlad Ţepeş în ianuarie”), Matei („Întoarcerea tatălui risipitor”), Verbőczy („Inima”).

A jucat numeroase roluri – ce-i drept, secundare – în filme, în regia lui Mircea Drăgan, Francisc Munteanu, Sergiu Nicolaescu, Nicolae Mărgineanu, a fost doi ani (1994-1996) directorul Teatrului de Stat din Oradea, „rol” în care, din varii motive, n-a excelat.

Încheiem cu cuvintele criticului Ion Cocora: [Eugen Harizomenov] este „un actor concentrat, inteligent şi serios pe rol, sincer în destăinuire”, la care, criticul Mircea Morariu adaugă, cu vădită simpatie: „o personalitate artistică marcantă a Teatrului de Stat din Oradea”.

(Ianuarie 2010)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

Dan Zamcea în OMUL CARE … de Horia Lovinescu, 1971, r.Alexandru Colpacci
Esop în VULPEA ŞI STRUGURII de Guilherme Figueiredo, 1971, r.Szombati Gille Otto
Asistent regie şi Doctorul Şmil în APUS DE SOARE de B.Şt.Delavrancea, 1971, r.Nicoleta Toia
Treplev în PESCĂRUŞUL de A.P.Cehov, 1972, r.Alexandru Colpacci
Mehmed, Boier tron şi Boier suită Laiotă în VLAD ŢEPEŞ ÎN IANUARIE de Mircea Bradu, 1972, r.Magda Bordeianu
Bufonul în REGELE GOL de Evgheni Şvarţ, 1972, r.Alexandru Colpacci
Dr.Birt în REVOLTA DE PE CAINE de Herman Wouk, 1973, r.Szombati Gille Otto
George în PREŞUL de Băieşu, 1973, r.Magda Bordeianu
Ion în ACEŞTI ÎNGERI TRIŞTI de D.R.Popescu, 1973, r.Alexandru Colpacci
Bogdan în O FATĂ IMPOSIBILĂ de Virgil Stoenescu, 1973, r.Szombati Gille Otto
Interpret în BĂLCESCU, ÎNCEPUT DE CALENDARE, 1973, r.Dorel Urlăţeanu
Şerban Halunga în CITITORUL DE CONTOR de Paul Everac, 1973, r.Nicoleta Toia

Coregizor artistic la GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA de Carlo Goldoni, 1974
Eugen în SINGURĂTATEA TRĂGĂTORULUI LA ŢINTĂ de Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu, 1974, r.Sergiu Savin
Pekny în A ŞASEA PUTERE de Vincenzo di Mattia, 1974, r.Alexandru Colpacci
Hector în RĂZBOIUL TROIEI NU VA AVEA LOC de Jean Giraudoux, 1974, r.Szombati Gille Otto
Octavian CINE UCIDE DRAGOSTEA? de Petru Vintilă, 1974, r.Sergiu Savin
Prisîpkin în PLOŞNIŢA de V.Maiakovski, 1974, r.Alexandru Colpacci
Premierul în DICTATORUL de Al.Kiriţescu, 1975, r.Sergiu Savin
Timpul în POVESTE DE IARNĂ de William Shakespeare, 1975, r.Alexandru Colpacci
Ion Slavici în EMINESCU LA VIENA de Stelian Vasilescu, 1975, r.Ion Mâinea
Vataul în NOAPTE ALBĂ de Mircea Bradu, 1975, r.Zoe Anghel Stanca
Asistent regie artistică în STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, 1975, r.Szombati Gille Otto
McCue în BOMBA ZILEI de Ben Hecht şi Charles McArthur, 1976, r.Szombati Gille Otto
Alex în BALCONUL de D.R.Popescu, 1976, r.Alexandru Colpacci

Zanni Traffichino în FÂNTÂNA TREVI de Gian Lorenzo Bernini, 1976, r.Sergiu Savin
Horia în CÂND IARBA ARE CHIP DE OM (ŞI VOR VENI NOPŢI DE DRAGOSTE) de Rodica Padină, 1976, r.Szombati Gille Otto
Iosif Lunz în SPRE STELE de Leonid Andreev, 1976, r.Alexandru Colpacci
Judecătorul şi Groparul III în PORUNCA A ŞAPTEA: FURĂ CEVA MAI PUŢIN de Dario Fo, 1977, r.Sergiu Savin
Sylvestre în VICLENIILE LUI SCAPIN de Molière, 1978, r.Domniţa Munteanu
Consumator în ASTĂ-SEARĂ SE IMPROVIZEAZĂ de Luigi Pirandello, 1978, r.Alexandru Colpacci
Ulisse în RHESOS (REGELE TRAC) de Euripide, 1979, r.Sergiu Savin
Verbőczy în INIMA de Mircea Bradu, 1979, r.Alexandru Colpacci
Lefėbvre în MADAME SANS-GÊNE de Victorien Sardou şi E.Moreau, 1979, r.Szombati Gille Otto
Regele cuceritor în INIMĂ DE CRISTAL de Lev Ustinov, 1979, r.Szombati Gille Otto
Ghiţă Pristanda în O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L.Caragiale, 1979, r.Alexandru Colpacci

Urecheatu în MOBILĂ ŞI DURERE de Teodor Mazilu, 1979, r.Mircea Cornişteanu
Valetul în FANTOMA CU BRETELE de Mircea Bereş, 1979, r.Mircea Cornişteanu
Doctorul în CUM S-A FĂCUT DE-A RĂMAS CATINCA FATĂ BĂTRÂNĂ de Nelu Ionescu, 1980, r.Eugen Ţugulea
Miliţianul în DULCEA IPOCRIZIE A BĂRBATULUI MATUR de Tudor Popescu, 1980, r.Mihai Lungeanu
Diogene în DIOGENE CÂINELE de Dumitru Solomon, 1980, r.Alexandru Colpacci
Bălţatu în CARTEA LUI IOVIŢĂ de Paul Everac, 1981, r.Dan Alecsandrescu
Miloslawski în ŢARUL IVAN ÎŞI SCHIMBĂ MESERIA de Mihail Bulgakov, 1981, r.Alexandru Colpacci
Poliţistul în JOC DUBLU de Robert Thomas, 1981, r.Szombati Gille Otto
Asistent regie la CASA EVANTAI de Marin Sorescu, 1981, r.Sergiu Savin
Vlad II în CASA EVANTAI de Marin Sorescu, 1981, r.Sergiu Savin

Beauperthuis în PĂLĂRIA FLORENTINĂ de Eugène Labiche, 1982, r.Zoe Anghel Stanca
Maercius şi Marcus în spectacolul coupé FRUMOASELE SABINE şi CALUL ÎN SENAT de Leonid Andreev, 1982, r.Sergiu Savin
Interpret în CÂTEVA PLECĂRI PRIN TIMP, 1982, r.Cristina Şchiopu
Fudulu în SCHIMBAREA LA FAŢĂ de G.M.Zamfirescu, 1982, r.Eugen Mercus
Goldberg în ANIVERSAREA de Harold Pinter, 1983, r.Sergiu Savin
Asistent regie la TITANIC VALS de Tudor Muşatescu, 1983, r.Ion Cojar
Rădulescu-Nercea în TITANIC VALS de Tudor Muşatescu, 1983, r.Ion Cojar
Interperet în ALE VIEŢII VALURI de Tudor Muşatescu, 1983, r.Ion Cojar
Interpret în ARTE ŞI MESERIE de Romulus Vulpescu, 1983, r.Cristina Şchiopu
Tudor Şerban în ARTA CONVERSAŢIEI de Ileana Vulpescu, 1983, r.Zoe Anghel Stanca

Benea, Stere şi Manea în JOLLY JOKER de Tudor Popescu, 1984, r.Alexandru Darie
Interpret în DIVERTISMENT ’84, 1984, r.Gábor József şi Gábor Kati
Frizerul în SATUL BLESTEMAT de Mircea Bradu, 1984, r.Sergiu Savin
Regia artistică la TATA, FATA ŞI TREI CRAI (TREI CRAI DE RĂSĂRIT) de B.P.Haşdeu, 1985
Interpret în PARADA VEDETELOR, 1985, r.Petru Popescu
Interpret în MAI UN CÂNTEC, MAI O GLUMĂ, 1985, r.Gábor József şi Gábor Kati
Matei în ÎNTOARCEREA TATĂLUI RISIPITOR de Mircea Bradu, 1985, r.Sergiu Savin
Baraboi în VIS DE DRAGOSTE (VIS DE SECĂTURĂ) de Mircea Ştefănescu, 1986, r.Zoe Anghel Stanca
Bălţatu în CARTEA LUI IOVIŢĂ (reluare) de Paul Everac, 1986, r.Dan Alecsandrescu
Interpret ZIDIRE ÎN DRAGOSTE (Spectacol de poezie Marin Sorescu), 1986, r.Sergiu Savin
Leicester Paton în MODA CĂSĂTORIILOR (CARE-I SOŢUL MEU?) de Somerset Maugham, 1986, r.Sergiu Savin
Interpret în ANOTIMPUL DISCRET, 1987, r.Sergiu Savin
Interpret în MAGNUM MOPHTOLOGICUM, 1987
Grămescu în GĂRGĂRIŢA de Ion Băieşu, 1987, r.Radu Băieşu

Spiridon în O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L.Caragiale, 1987, r.Laurian Oniga
Asistent regie la VICLENIILE DRAGOSTEI (HUHUREZUL) de Giovanni Maria Cecchi, 1988, r.Sergiu Savin
Giorgetto în VICLENIILE DRAGOSTEI (HUHUREZUL) de Giovanni Maria Cecchi, 1988, r.Sergiu Savin
Regia artistică la DOR DE EMINESCU, 1988
Interpret în LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ, 1988, r.Sergiu Savin
Pavel Cristian în CAMERA DE ALĂTURI de Paul Everac, 1988, r.Ion Mâinea
Venczel în MOARA DE PULBERE de D.R.Popescu, 1989, r.Ioan Ieremia
Interpret în FĂRĂ CENZURĂ, 1990, r.Sergiu Savin
Colonelul Lukin în SECRETUL FAMILIEI POSKET de Arthur W.Pinero, 1990, r.Ion Mâinea
Traducerea, regia artistică şi scenografia la NEBUNELE VACANŢE LA NEW-YORK de Carolyn Green, 1990
Ivan Ivanovici în CĂUTĂM URGENT GINERE COMUNIST (MANDATUL) de Nikolai Erdman, 1991, r.Cornel Mihalache
Regia artistică, coloana sonoră şi Henry Higgins în PYGMALION de G.B.Shaw, 1992

Comisarul în TREI GEMENI VENEŢIENI de Antonio Mattiuzzi zis Collalto, 1993, r.Cristian Ioan
Regia artistică la UN YANKEU LA CURTEA REGELUI ARTHUR de Mark Twain, 1993
Regia artistică şi ilustraţia muzicală în VENIŢI SĂ LUAŢI LUMINĂ, 1994
Excelenţa Sa de Caro în ARTA COMEDIEI de Eduardo de Filippo, 1994, r.Mihai Lungeanu
Regia artistică la AU PREZENTUL NU NI-I MARE?, 1995
Ianke TACHE, IANKE ŞI CADÂR de Victor Ion Popa, 1995, r.Mihai Fotino
Regia artistică la OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA de Victor Eftimiu, 1996
Colonelul în DACĂ DRAGOSTE NU E… de Elena Preda şi Eugen Ţugulea după romanul lui Marin Preda, 1998, r.Eugen Ţugulea

Văcarul în RĂCEALA de Marin Sorescu, 1998, r.Ion Ciubotaru
Regia artistică la ADUNAREA FEMEILOR de Aristofan, 1998
Şeful gării în STEAUA FĂRĂ NUME de Mihail Sebastian, 1999, r.Florin Antoniu
Regia artistică, versiunea scenică şi decor în ASASINUL SE AFLĂ PRINTRE NOI? (OPT FEMEI) de Robert Thomas, 1999

	Copyright © 2008-2010, Teatrul de Stat Oradea
	Teatrul de Stat din Oradea este o instituţie publică de cultură finanţată de Consiliul Judeţean Bihor.