După mărturisirile dramaturgului însuşi, „a şasea putere”, după publicistică şi cinematograf, este ştiinţa. Ideea de la care porneşte spectacolul, şi care s-a bucurat de o largă circulaţie în literatura occidentală este că, uneori, mijloacele ştiinţifice sunt folosite în scopuri dăunătoare, altele decât cele pentru care au fost create. Nucleul dramatic al piesei rezidă în conflictul dintre responsabilitatea morală şi tentaţia de a dobândi o putere cât mai mare asupra semenilor.

    Un om de succes, deprins să îşi vadă realizate cele mai ambiţioase proiecte, se trezeşte neputincios şi situaţia dureroasă de a-şi vedea unicul fiu condamnat la moarte pentru omor premeditat. El nu se poate obişnui cu ideea că puterea sa are limite. Astfel se naşte planul său diabolic: el apelează la ştiinţă cu ajutorul căreia creează un vinovat, inoculându-i, ca un virus, ideea vinovăţiei.

    Finalul încărcat de sensuri apropie piesa de teatrul de idei, transformând-o într-o meditaţie despre preţul independenţei şi al libertăţii umane.

Distribuţia:

Furbringer: Ion Mâinea
Vogler: Jean Săndulescu
Larsen: Eugen Ţugulea
David: Marcel Popa
Johan Efrem: Ion Martin
Cristina: Simona Constantinescu
Mattia Rubes: Grig Schiţcu
Pekny: Eugen Harizomenov
Simone: Marcel Segărceanu