|
„Ciocârlia” lui Jean Anouilh retrasează episoadele esenţiale ale vieţii Ioanei d’Arc, o poveste binecunoscută: într-un moment dificil al istoriei, când Franţa este invadată de trupele englezeşti, Ioana d’Arc, fată simplă din popor, îi reînsufleţeşte pe soldaţi, recucereşte oraşul Orléans, îi înfrânge pe duşmani la Patay şi îl încoronează pe Carol VII în catedrala de la Reims. Ea încearcă apoi să recucerească Parisul, dar e trădată şi părăsită de regele căruia îi readusese puterea. În final, Ioana este vândută englezilor care îi înscenează un proces religios şi o ard de vie pe rug, sub pretextul ereziei şi al necredinţei, într-o piaţă din Rouen (1431).
Dramaturgul francez urmăreşte cu fidelitate etapele parcurse de Ioana în scurta, dar luminoasa ei viaţă şi, pentru a le prezenta, recurge la o formulă ingenioasă: el reconstituie procesul de la Rouen, în care Ioana îşi relatează viaţa şi faptele retrospectiv, ca într-un film. Piesa alternează scenele de acuzare din sala tribunalului din Rouen (acuzaţii aduse de Episcopul Cauchon, de Inchizitor, de contele de Warwick şi de alţii) şi scenele retrospective din viaţa Ioanei. Pe măsură ce Ioana îşi deapănă autobiografia, îşi fac apariţia personajele care au participat la episoadele cele mai semnificative. Din raporturile Ioanei cu judecătorii, din argumentări şi contraargumentări se contruieşte conţinutul ideatic al piesei.
Finalul poveştii este singurul care nu se conformează adevărului istoric: piesa nu se sfârşeşte cu arderea pe rug, ci cu încoronarea de la Reims, punând în lumină mesajul triumfător, victoria morală şi simbolul acţiunilor ei în conştiinţa colectivă, subliniate prin următoarea replică din finalul spectacolului: „Adevăratul sfârşit al poveştii Ioanei, adevăratul sfârşit pe care oamenii şi-l vor povesti mereu atunci când toate numele voastre vor fi date uitării, nu va fi aici la Rouen, în restriştea ei de animal hăituit, ci va fi ciocârlia în înaltul cerului, va fi Ioana la Reims, în gloria ei întreagă. Adevăratul sfârşit al poveştii Ioanei este vesel. Ioana d’Arc e o poveste care se termină cu bine...”
|
|
|
Distribuţia:
Ioana: Eliza Plopeanu
Cauchon: Gheorghe Popa Mijea, Constantin Adamovici
Inchizitorul: Ion Marinescu
Promotorul: Nicolae Toma
Ladrenu: Valeriu Grama
Wanwick: Ilie Iliescu
Carol: Radu Reisel
Regina Yolanda: Lili Mihăilescu
Regina cea mică: Liana Vîlceanu
Agnes: Lucy Chevalier
Arhiepiscopul: Dorel Urlăţeanu
La Tremonille: Mişu Vladimir
Beaudincourt: Ricardo Colberti, Ioan Pater
La Hire: Zaharia Volbea
Tatăl: Eugen Ţugulea
Mama: Ştefania Popescu
Fratele: Grig Schiţcu
Călăul: Ioan Pater, George Pintilescu
Soldatul I: George Pintilescu, Eugen Nagy
Guardul: Dan Alecsandrescu
Pajul: Gheorghe V.Gheorghe
- Premiul de interpretare feminină: Eliza Plopeanu, la Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti, 1958
|
|