Teatrul de Stat

Festivalul teatrului scurt

Descriere
Istoric
Ediția 2010

Trupa "Iosif Vulcan"

Stagiunea 2010-2011






ARHIVĂ
Actori
Spectacole
Stagiunea 1971-1972
Recomandă această pagină pe:

 
 

APUS DE SOARE  - cu un prolog din viaţa lui Ştefan cel Mare de Mihail Sadoveanu

 
Autor: B.Şt.Delavrancea

Data premierei: 30 decembrie 1971

Regia artistică: Nicoleta Toia

Asistent regie: Eugen Harizomenov

Scenografia: Eliza Popescu

Muzica de scenă: Adi Braun

    „Apus de soare” deschide „Trilogia Moldovei” şi este rezultatul unei munci amănunţite de documentare din lucrări istorice şi din tradiţiile folclorice. Inspirată din istorie, ea a fost considerată o cronică vie, amplă frescă a domniei zbuciumate a lui Ştefan cel Mare. Nota de modernitate a piesei constă în faptul că accentul este pus pe conflictul interior, psihologic, nu pe înfruntarea exterioară dintre eroi şi grupările opuse. Există un conflict social-politic, dar el deţine un rol secundar. El se încheagă în jurul transferului puterii. Voievodul Ştefan, mândru de biruinţa fiului său, Bogdan, a hotărât să îl înscăuneze domnitor. Ştefan verifică judecăţile făcute de Bogdan, care trece şi această probă de vrednicie. Complotul celor trei boieri, în frunte cu Ulea, care vor să îl înscăuneze pe Ştefăniţă, nesocotind voinţa domnitorului, precipită decizia acestuia. Punctul culminant al piesei este atins în actul III, al înscăunării, când Ştefan cel Mare rostete un discurs patetic şi emoţionant, plină de imagini cu rezonanţă mitologică.
    Chipul lui Ştefan este realizat în două ipostaze: cea de om şi cea de domnitor. Disocierea dintre cele două e vizibilă când Doamna Maria îl întreabă: „Ce te doare?”, iar el răspunde: „Nimic pe domnul Moldovei… şi toate pe Ştefan Muatin, fiul lui Bogdan şi nepotul lui Alexandru cel Bun.” Prezentarea eroului în pragul „apusului”, când are de înfruntat nu numai adversităţi exterioare, ci şi propriile slăbiciuni, boala şi moartea, dezvăluie noi dimensiuni şi contribuie la afirmarea mai pregnantă a naturii sale eroice, specifice dramei romantice, a cărei evoluţie în literatura română este încheiată de această creaţie a lui Delavrancea.
   


Distribuţia:

Ştefan: Nicolae Toma
Clucerul Moghilă: George Pintilescu
Logofătul Tăut: Ion Mâinea
Hatmanul Arbore: Eugen Ţugulea
Bogdan: Palóczy Frigyes, Emil Schmidt
Postelnicul Toader: Ion Abrudan
Pârcălabul Grumază: Grig Dristaru
Pârcălabul Alexa: Mihai Păunescu
Pîrcălabul Dragoş: Marcel Segărceanu
Pârcălabul Şandru: Grig Schiţcu
Bătrânul Hraman: Ion Martin
Vornicul Jurj:  Corneliu Zdrehuş
Paharnicul Ulea: Jean Săndulescu
Stolnicul Drăgan: Nicolae Barosan
Jitnicerul Stavăr: Gheorghe Stana
Petru Rareş: Geo Nune
Doctorul Cesena: Dorel Urlăţeanu, artist emerit
Doctorul Şmil: Eugen Harizomenov
Doamna Maria: Alla Tăutu  
Irina: Simona Constantinescu  
Reveca: Doina Urlăţeanu
Dochia: Olimpia Mâinea
Oana: Dorina Păunescu
Ilinca: Anca Miere Chirilă
Neaga: Ana Popa
Ileana: Doina Ioja
Bălaşa: Marlena Prigoreanu
Oleana: Marta Nagy  
Stănişoara: Virginia Rogin


Regia tehnică: Dalma Simionescu Sufler: Sofica Spoială Lumini: Vasile Blejan, Emeric Kozák
Sonorizarea: Dorel Olea
____
Galerie foto
 
 
Joomla 1.5 Templates by Joomlashack