În „Amadeus”, Peter Shaffer combină istoria şi ficţiunea pentru a prezenta aspecte ale ultimilor ani de viaţă ai lui Wolfgang Amadeus Mozart. Piesa explorează rivalitatea dintre Mozart şi Antonio Salieri, compozitorul curţii Împăratului Austriei la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Invidiind talentul tânărului Mozart şi nefericit din cauza propriei mediocrităţi, Salieri nu poate înţelege cum Dumnezeu a oferit un asemenea har incredibil excentricului Mozart, după cel el însuşi a încheiat un „pact” cu Divinitatea. El îl reneagă pe Dumnezeu şi plănuieşte să îşi distrugă rivalul pe toate căile posibile. În forul interior al lui Salieri, invidia se combină cu admiraţia, aproape dragostea pentru muzica lui Mozart. Salieri înţelege mai bine decât oricine calităţile excepţionale ale muzicii lui Mozart, iar acest amestec de ură şi apreciere face din el unul din cele mai complexe personaje ale dramaturgiei universale. De asemenea, deşi poartă numele lui Mozart (Amadeus – cel iubit de Dumnezeu), istorisirea se face din unghiul lui Salieri, bătrân şi pregătindu-se de moarte, ilustrând intoleranţa, dar meditând la genialitate.

Considerat „unul dintre momentele de vârf ale anului teatral 1986” (Dinu Kivu), „o performanţă scenică naţională… un veritabil eveniment teatral” (Victor Parhon), „unul dintre cele mai importante spectacole ale anului” (Valentin Taşcu), „Amadeus” e reluat cu importante schimbări de distribuţie în 1990, în regia aceluiaşi Alexandru Darie.