Recomandă această pagină pe:

Yasmina Reza nu e încă istorie. Poate va fi... poate nu. Dar ceea ce scrie, ceea ce ”povestește”... (mai ales in ARTĂ și în... MĂCELUL, pe care vi-l prezentăm), e lumea noastră... a europenilor unificaţi sau nu... a celor înfricoșați nu de bombe, ci de cursul de la bursă... și de silința de-a fi ”politic corecți”... măcar în vorbe... pentru că în fapte... ne conducem, de obicei, după alte criterii. E lumea noastră, de toate zilele, a trăitorilor secolului XXI... ce ne pretindem liberi și sinceri dar – de fapt- ...adeseori... ne e frică să ne eliberăm de tot ce-am moștenit, de voie sau de nevoie, de obiceiurile și vorbele care ne dau impresia de onorabilitate, ne ”securizează” de... noi înșine.

Reza face din obișnuitul oricărei zile un mic... hai să-i spunem... ”eveniment”. Pentru că o vorbă, un gest, o aparent mică clipă de enervare, o semi-jignire pot provoca mini-taifunuri, (scuzați pluralul cam... forțat), nu într-un pahar cu apă... ci în orice încăpere de burghez pașnic... care... numai la asta nu se aștepta. Numai asta nu-și dorea. Vântul suflă cu zâmbet... dar suflă... Nu sparge geamuri... nici suflete dar descoperă ceva... comun multora dintre noi. (Lucian Giurchescu)